La 1 septembrie 1976 isi incepe activitatea Scoala nr.129 in incinta scolii nr.99 care ne gazduieste timp de un trimestru…….

La 10 ianuarie 1977 isi deschide portile pentru prima data scoala nr. 129, porti care au primit si au imbratisat de-a lungul celor 29 de ani de existenta mii si mii de copii. Au intrat pe poarta copii si au iesit adolescenti resposabili. S-au intors in scoala cu sufletele incarcate de emotie, ca atunci cand au pasit in clasa I, intr-o alta postura, - cea de parinte – pentru a ne incredinta spre formare si modelare tot ce au mai scump – copilul. Este o mare cinste pentru noi si o implinire totala.

                 La 1 septembrie 1997 Scoala nr. 129 isi dubleaza numarul de elevi si de cadre didactice prin comasare cu Scoala nr. 104.Un moment de referinta il constituie anul 2002 cand se aniverseaza 25 de ani de existenta si de munca plina de pasiune si daruire pe altarul educatiei. Scoala isi deschide bratele in cadrul   Saptamanii portilor deschise , primeste binecuvantatul botez fiind numita Elena Farago, poeta ce a luminat universul copilariei fiecarui elev al acestei scoli.

                  Cine nu murmura versuri din poeziile , Gandacelul , Catelusul schiop , Sireata , Suflet cald, ocrotitor si sensibil, Elena Farago a redat farmecul paradisului pierdut al copilariei. Acum, in 2006, sunt inca in activitate si muncesc cu acelasi elan si aceeasi daruire urmatoarele cadre didactice : inv.Spulber Antoaneta, inv. Musat Adriana, inv. Aldea Florica, inv. Dragomirescu Filofteia, prof. Mangiru Olga si prof. Staiculescu Alexandru.

 

Daca-mi aplec smerit genunchii,

Si mainile mi le-mpreun

Nu ma gandesc sa fie, Doamne,

Nici cel mai drept, nici cel mai bun….

Si nu te rog sa-i dai nici haruri,

Nici minte cine stie cat…….

Mi-ar fi destul sa-l vad ca-mi creste

Nici prea frumos, nici prea urat ;

Si nu l-as vrea nici prea cuminte,

Si nici din cale-afar*nebun ;

Nici prea de tot supus s-asculte,

Dar nici sa rida de ce-i spun.

Si, mai ales, as vrea sa simta

In orice pas din trai, mereu

Ca cel mai credincios prieten

I-oi fi de-a pururi numai eu…….

Dragi copii, mai tineti minte,

Pe motanul hamesit

Ce-a vrut puii sa-i manance,

Insa a fost pedepsit ?

Dar pe bondarul cel lenes

Ce striga ca-i mort de foame,

Vi-l mai amintiti prieteni ?

Sau uitatu-l-ati voi oare ?

Dar pe cei doi fratiori,

Care se-ntelegeau intre ei,

I-ati uitat, sau si voi sunteti

Cum erau ei cumintei ?

Dar cum sa uitam, prieteni,

Poezii asa maestre

Scrise pentru noi cu suflet

De-o mana ce nu mai este !

Pentru mine, scriitoarea

Ce-a compus aceste rime,

Este ca si o bunica

Ce ma-nvata ce e bine.

Si ma bucur mult ca scoala,

Unde-nvat, al ei nume mostaneste,

Pentru ca prin noi traieste,

Desi dansa nu mai este……